Mica stație de autobuz din satul meu era aglomerată cu oameni și autobuze supraîncărcate. Pe jos erau încă și mai multe lucruri de încărcat. Vânzătorii de bilete strigau numele locului unde mergeau autobuzele lor.
The small bus stop in my village was busy with people and overloaded buses. On the ground were even more things to load. Touts were shouting the names where their buses were going.
“Oraș! Oraș! Mergem spre vest!” am auzit un vânzator de bilete strigând. Acela era autobuzul pe care aveam nevoie sa-l prind.
“City! City! Going west!” I heard a tout shouting. That was the bus I needed to catch.
Autobuzul pentru oraș era aproape plin, dar mai mulți oameni încă se împingeau să se suie. Unii și-au pus bagajul la subsolul autobuzului. Altii și l-au pus în portbagaj înăuntru.
The city bus was almost full, but more people were still pushing to get on. Some packed their luggage under the bus. Others put theirs on the racks inside.
Călătorii noi țineau biletul strâns în mâna in timp ce căutau să se așeze undeva în autobuzul aglomerat. Femei cu copii mici îi așezau confortabil pentru lunga călătorie.
New passengers clutched their tickets as they looked for somewhere to sit in the crowded bus. Women with young children made them comfortable for the long journey.
M-am îngrămădit înăuntru lângă o fereastră. Persoana de lângă mine ținea strâns în mână o geantă verde din plastic. Purta sandale vechi, o jacheta uzată și arăta nervos.
I squeezed in next to a window. The person sitting next to me was holding tightly to a green plastic bag. He wore old sandals, a worn out coat, and he looked nervous.
M-am uitat pe geam și mi-am dat seama că plecam din satul meu, locul unde am crescut. Plecam la marele oraș.
I looked outside the bus and realised that I was leaving my village, the place where I had grown up. I was going to the big city.
S-a terminat încărcatul și toți pasagerii erau așezați. Vânzătorii ambulanți încă se mai împingeau în autobuz să-și vândă marfa pasagerilor. Fiecare striga numele a ce aveau de vânzare. Cuvintele imi sunau amuzante.
The loading was completed and all passengers were seated. Hawkers still pushed their way into the bus to sell their goods to the passengers. Everyone was shouting the names of what was available for sale. The words sounded funny to me.
Câtiva pasageri au cumpărat băuturi, alții au cumpărat gustări și au început să molfăie. Cei care nu aveau nici un ban, ca mine, priveau numai.
A few passengers bought drinks, others bought small snacks and began to chew. Those who did not have any money, like me, just watched.
Aceste activități au fost întrerupte de șuierul autobuzului, semn că eram gata de plecare. Vânzătorul de bilete a strigat la vânzatorii ambulanți să se dea jos.
These activities were interrupted by the hooting of the bus, a sign that we were ready to leave. The tout yelled at the hawkers to get out.
Vânzătorii ambulanți s-au împins unul pe altul ca să-și facă loc să se dea jos din autobuz. Unii au dat rest călătorilor. Alții au făcut încercări de ultima clipă să vândă ceva.
Hawkers pushed each other to make their way out of the bus. Some gave back change to the travellers. Others made last minute attempts to sell more items.
Când autobuzul a părăsit stația, m-am uitat lung pe fereastră. M-am întrebat dacă mă voi întoarce vreodată în satul meu.
As the bus left the bus stop, I stared out of the window. I wondered if I would ever go back to my village again.
Pe măsură ce am înaintat în călătorie, înăuntrul autobuzului a devenit foarte cald. Am închis ochii sperând să adorm.
As the journey progressed, the inside of the bus got very hot. I closed my eyes hoping to sleep.
Dar mintea mea a deviat înapoi acasă. Va fi mama mea în siguranță? Vor aduce iepurii mei vreun ban? Își va aduce aminte fratele meu să ude răsadurile mele de copaci?
But my mind drifted back home. Will my mother be safe? Will my rabbits fetch any money? Will my brother remember to water my tree seedlings?
În drum, am învățat pe de rost numele locului unde unchiul meu locuia în marele oraș. Încă mai mormăiam când am adormit.
On the way, I memorised the name of the place where my uncle lived in the big city. I was still mumbling it when I fell asleep.
Nouă ore mai târziu, m-am trezit în bubuiturile zgomotoase și strigătul pentru pasageri care sa meargă înapoi în satul meu. Am luat în grabă mica mea geanta și am sărit din autobuz.
Nine hours later, I woke up with loud banging and calling for passengers going back to my village. I grabbed my small bag and jumped out of the bus.
Autobuzul pentru întoarcere se umplea foarte repede. În curând se va îndrepta spre est. Cel mai important lucru pentru mine acum, era să găsesc casa unchiului meu.
The return bus was filling up quickly. Soon it would make its way back east. The most important thing for me now, was to start looking for my uncle’s house.
